Lecția de la Babeș: Meningita
Meningita este caracterizată prin inflamația membranelor protectoare care învelesc creierul și măduva spinării. Meningita poate fi infecțioasă (neuroinfectie) cauzată de: virusuri (gripale, herpetice, enterovirusuri, urlian, rujeolic, varicelo-zosterian, HIV, etc), bacterii (meningococi, pneumococi, staphilococi, haemophilus, etc), fungi (candida, cryptococ, aspergillius, etc), paraziți (toxoplasma, plasmodium, trichinella, etc); dar poate fi și de cauză non-infecțioasă (neoplazii, boli autoimune, vasculite, unele medicamente, etc).
Dacă nu este tratată rapid și corect, poate cauza leziuni temporare și chiar permanente ale nervilor și creierului, putând duce chiar la deces. Cea mai severă neuroinfectie este cea determinată de Neisseria meningitidis (meningococ) la copilul mic, deoarece poate determina și tulburări de coagulare extrem de intense, cu mortalitate foarte mare.
Simptomele cel mai frecvent întâlnite sunt: febra, cefaleea “în cască”, adică o durere de cap extrem de intensă, vărsături de tip central (dimineața, neprecedate de greață, “în jet”), sensibilitate oculară la lumină (nu suportă lumina), rigiditate a cefei (gât rigid), putând merge până la confuzie, somnolență/agitație psihomotorie, comă și, în cele din urmă, deces. La sugar/copil mic apar: bombarea fontanelei anterioare, refuzul mâncării, strigăte și plâns neobișnuit urmate de convulsii. Extrem de importantă este prezentarea cât mai urgentă la medic, încă din primele ore de simptomatologie, pentru a putea începe cât mai rapid tratamentul.
Meningita face parte din urgențele medicale, iar suspiciunea clinică determină îndrumarea rapidă către Clinica de Boli Infecțioase.
Importantă este și evaluarea imagistică prin RMN sau CT de cap. Diagnosticul de certitudine se face prin puncție lombară, extrăgând-se lichid cefalorahidian (LCR) din canalul rahidian, de la nivelul coloanei vertebrale. Din acest lichid se efectuează analize biochimice și etiologice, pentru a putea identifica microorganismul sau pentru identificarea de antigen/anticorpi specifici.
Tratamentul este extrem de complex. Se administrează intravenos și trebuie instituit de urgență. Vorbim de tratament etiologic (antibiotic/antiviral/antifungic/antiparazitar), patogenic (antiinflamator, antitoxic, anticoagulant, de reechilibrare hidro-electrolitică și acidobazica, etc) și simptomatic (antialgic, antiemetic, etc).
Vaccinarea împotriva microorganismelor care pot determina meningita rămâne cea mai importantă metodă de prevenție a bolii. Avem vaccinuri împotriva bacteriilor (ex. meningococi, pneumococi, haemophilus influenzae, etc) și virusurilor (gripale, rujeola, varicela, oreion, etc). Administrarea acestora a determinat reducerea îmbolnăvirilor de meningită dar și o scădere importantă a mortalității.