Lecția de la Babeș: Astmul bronșic
Astmul bronșic este o boală respiratorie cronică, frecventă, cu potențial sever, cel mai adesea subdiagnosticată. De cele mai multe ori există un alergen declanșator, dar care adesea este dificil de recunoscut. Prevalența astmului bronșic a crescut în ultimii 30 de ani, în special în țările dezvoltate, aproximativ 10-12% dintre adulți și 15% dintre copii fiind afectați la nivel global. În România, incidența este estimată a fi în rândurile a 5-7% din populație.
Astmul bronșic este un sindrom inflamator cronic al căilor aeriene asociat cu hiper-reactivitate bronșică, ce duce la episoade recurente de wheezing (respirație șuierătoare), dispnee (respirație dificilă), constricție toracică și tuse apărută în special noaptea sau dimineața devreme.
Factorii de risc implicați în apariția astmului se împart în factori predispozanți (susceptibilitatea genetică), factori cauzali (aeroalergeni, factori profesionali), factori contribuitori (infecții respiratorii, fumatul, poluarea, obezitatea, factori de mediu, efort fizic, factori emoționali).
Diagnosticul se pune pe baza manifestărilor clinice, a istoricului sugestiv și a spirometriei. Aceasta din urmă este esențială pentru diagnostic, pentru stabilirea severității bolii și pentru urmărirea evoluției în timp. Astmul bronșic este ușor la pacienții tineri, nefumători, care acuza crize tipice de sufocare însoțite de șuierături în piept și, eventual, de tuse cu expectorație albă, lipicioasă. Lucrurile nu sunt la fel de ușoare la pacienții mai în vârstă, mai ales dacă sunt și fumători, care acuză mai multă oboseală la efort, crize de tuse și de sufocare. În criza, dar uneori și în afara ei, medicul poate percepe cu stetoscopul raluri sibilante (șuierătoare) în plămânii pacientului.
Astmul nu se vindecă, dar poate fi foarte bine controlat. Cu un tratament adecvat, pacientul trăiește o viată satisfăcătoare. Trebuie știut că, dat fiind faptul că astmul este o boală cronică, tratamentul este unul de lung durată. De asemenea, este important ca persoanele care suferă de astm să evite factorii declanșatori.
Medicația antiastmatică se împarte în doua mari categorii: tratamentul cronic antiinflamator pe termen lung (terapia de control) și tratamentul de ameliorare rapidă (terapia de salvare). Corticosteroizii inhalatori reprezintă medicația eficientă în cazul astmului bronșic. Acest tip de medicamente împiedică evoluția bolii și, mai mult, reduc mortalitatea asociată bolii, care, în ciuda progreselor terapeutice înregistrate prin introducerea recentă și a terapiei biologice cu anticorpi monoclonali, încă este o realitate pentru formele de astm sever.