Scarlatina

Scarlatina este o boală infecțioasă provocată de streptococul beta-hemolitic de grup A. Deși este adesea asociată cu copiii, scarlatina poate afecta și adulții. Boala aduce cu sine întotdeauna imunitate durabilă, pentru toată viața.

Scarlatina debutează cu o febră bruscă, adesea peste 39°C, însoțită de frisoane și dureri de cap severe, dureri în gât, dureri abdominale și vărsături, mai pronunțate la copii.

Un simptom caracteristic este limba cu depozite albicioase, care se desprind ușor, fiind comparată cu o "limbă de porțelan". Ulterior, apare descuamarea până la "limbă zmeurie", iar apoi epitalizarea, revenind la normal în aproximativ 14 zile.

Erupția cutanată, ce debutează în primele 1-2 zile, este localizată inițial în zona toracică și se răspândește rapid pe trunchi și extremități, având un aspect roșu și aspru la atingere, mai evident în plicile de flexiune. Erupția dispare în 4-5 zile, urmând descuamarea, mai pronunțată la nivelul palmelor și cel plantar. Aceasta poate fi însoțită de senzație de mâncărime și, uneori, se exfoliază ca după o arsură solară.

Infecția streptococică care provoacă scarlatina se transmite prin picături respiratorii sau contact cu obiecte contaminate, receptivitatea fiind maximă la vârsta școlară.

Perioada de incubație este, de obicei, între 2 și 4 zile, dar persoanele infectate sunt contagioase cu câteva zile înainte de debutul simptomelor.

Diagnosticul se bazează pe caracteristicile clinice și identificarea streptococului beta-hemolitic de grup A într-un exudat faringian. Testele rapide sunt folosite pentru confirmare și ghidare a tratamentului.

Monitorizarea și tratamentul adecvat sunt esențiale.

Tratamentul implică administrarea de antibiotic pentru eliminarea infecției și prevenirea complicațiilor. Este important să se urmeze întregul curs de antibiotice pentru a preveni recurența infecției sau rezistența bacteriană. Tratamentul simptomatic poate include analgezice și antipiretice pentru a reduce febra și disconfortul.

Complicațiile pot apărea în unele cazuri, mai ales dacă infecția nu este tratată corespunzător sau dacă apare o rezistență la antibiotice. Acestea pot include febra reumatică, care afectează inima, articulațiile, pielea și creierul, sau glomerulonefrita, o boală care afectează rinichii.

Prevenirea scarlatinei se realizează prin igienă riguroasă, cum ar fi spălarea regulată a mâinilor cu săpun și apă și evitarea contactului cu persoanele infectate. De asemenea, este important ca persoanele diagnosticate cu scarlatină să rămână acasă și să evite contactele în perioada de contagiune.

Deși nu există vaccinuri specifice pentru scarlatină, prin diagnosticarea precoce, tratament adecvat și măsurile preventive, impactul acestei afecțiuni poate fi redus semnificativ.