Oreionul

Oreionul (parotidia epidemică) este o boală infecțioasă, contagioasă, produsă de virusul urlian, dezvoltată de persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare.

Sursa de infecție este exclusiv umana, reprezentată de bolnavul de oreion cu formă simptomatică sau asimptomatică. Nu există purtători sănătoși de virus urlian. Virusul poate fi contractat pe cale respiratorie prin picăturile lui Flugge, salivă sau prin obiecte contaminate (șervețele, batiste), iar boala (oreionul) va fi dezvoltată de toate persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare intr-o perioadă variabilă cuprinsa intre 2 si 4 săptămâni după contact.

Debutul bolii este brusc și se caracterizează prin febră, frisoane, cefalee, odinofagie (dureri de gât), dureri musculare generalizate urmate de oboseală fizică. Simptomul constant al oreionul este parotidita (inflamația glandei parotide), care poate fi însoțită de afectarea și celorlalte glande salivare în proporție de 10% din cazuri (submandibulare și sublinguale).

Inconstant și rar pot apărea manifestări secundare prin inflamația testiculară (orhita), inflamația pancreatică (pancreatita), afectarea sistemului nervos central sau alte manifestări, acestea fiind precedate de un croșet febril.

Parotidita se caracterizează prin inflamația inițial unilaterală, ulterior bilaterală a parotidei cu umplerea șanțului retromandibular, și ”îmbrăcarea” unghiului mandibulei cu imposibilitatea identificării unghiului mandibular la palpare, însoțită de trismus. Inflamația parotidiană nu este însoțită local de semne celsiene (durere, căldură, roșeață).

Pancreatita, în contextul oreionului, este frecventă, dar cu forme ușoare de boală (aproximativ 80% din cazuri), adesea asimptomatică, aceasta rămânând nediagnosticată. În cazurile cu simptomatologie prezentă, aceasta se manifestă prin dureri abdominale ”în bară”, în etajul abdominal superior, la care se asociază greață și vărsături.

Orhita urliană apare la pacienții de sex masculin după vârsta pubertății, de obicei unilaterală, ca manifestare secundară. Simptomatologia orhitei urliene include un nou croșet febril urmat de tumefacția testiculară, dureroasă, tegument scrotal eritematos, cu ștergerea pliurilor scrotale cutanate. O complicație rară a orhitei urliene este sterilitatea masculină (1-2%).

Afectarea sistemului nervos central în cazul oreionului este reprezentată prin meningita urliană și encefalita urliană.

Meningita urliană, mai frecventă la sexul masculin, este cu evoluție favorabilă , autolimitantă, și se vindecă fără sechele neurologice. Encefalita urliană poate apărea precoce (concomitent cu parotidita) sau tardiv și este cauzată de invazia virală a sistemului nervos central. Ea se manifestă prin tulburări de auz, tulburări de echilibru și convulsii, cu posibilitatea de a rămâne cu sechele neurologice pe termen lung.

In cazul oreionul la femeile gravide, virusul poate traversa placenta și poate determina avort spontan, moarte intrauterina sau defecte de formare a organelor fătului la 20% din această categorie de pacienți.

Alte manifestări date de virusul urlian pot fi: nevrita optică, surditatea, ataxia cerebeloasă, pareza facială, ooforita (afectarea ovarelor), mastita, tiroidita, miocardita, artrita, purpura trombocitopenică, care sunt deseori asimptomatice, rămânând nediagnosticate.

Diagnosticul se confirmă clinic sau cu ajutorul analizelor de laborator, prin prezența anticorpilor de tip IgM anti virus urlian la 2 săptămâni de la debutul simptomatologiei. Prezența anticorpilor de tip IgG anti virus urlian (protectori) pot fi crescuți, fie prin vaccinare anterioară, fie prin trecerea prin boală.

Până în prezent nu s-a descoperit un antiviral eficient, care să neutralizeze virusul urlian, astfel, tratamentul parotiditei epidemice este nespecific și se caracterizează prin antiinflamatoare nesteroidiene și simptomatice (anipiretice și antalgice), având, în general, o evoluție favorabilă, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Tratamentul orhitei mai presupune repaus strict la pat și aplicări locale de pungă cu gheață învelită în prosop.

Tratamentul meningitei/encefalitei urliene se realizează strict intraspitalicesc. Profilaxia oreionului se efectuează prin imunizare activă (prin vaccinare) sub forma unui triplu vaccin (rujeolă-oreion-rubeolă-ROR, MMR) ce conține un virus urlian viu atenuat ce a fost in introdus în România în Programul National de Vaccinare din 2004.

Vaccinarea constă din 2 doze, administrate inițial la vârsta de 1 an, ulterior la 6-7 ani (anterior intrării în colectivitate). Sugarii până la vârsta de un an sunt protejați împotriva infecției de anticorpii ”moșteniți” de la mama imunizată anterior (prin vaccinare sau boală). Vaccinul antiurlian, având în componența sa un virus viu atenuat, condiționat, este contraindicat la femeia gravidă și la pacienții imunodeprimați (ex: infecție HIV, neoplazii).