Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie
Dr.Victor Babeș Timișoara

Lecția de la Babeș

Responsive image

Lecția de la Babeș: Infecția cu HIV

Infecția cu virusul imunodeficienței umane este o afecțiune contagioasă, caracterizată printr-o evoluție stadială, cu semne inițiale de infecție acută, clinic reversibile, urmate de o lungă perioadă de latență, cu o stare de sănătate aparentă și cu reexprimare clinică finală, progresivă.

HIV – Virusul Imunodeficienței Umane (Human Immunodeficiency Virus) - este un virus care atacă sistemul imunitar al omului, slăbind astfel capacitatea organismului de a se apăra împotriva agenților patogeni. SIDA este prescurtarea pentru "Sindromul Imunodeficienței Dobândite”.

SIDA nu reprezintă doar o singură boală, ci o colecție alcătuită din diferite boli care afectează în mod tipic persoanele infectate cu HIV, dar pe care un organism sănătos ar reuși să le combată fără prea multe probleme.

Rezervorul de infecție este strict uman, în orice stadiu de evoluție, contagiozitatea începând după circa 3 săptămâni de la infecție și durează toată viața. Receptivitatea este generală, deși au fost descrise cazuri de rezistență la infecția cu HIV.

HIV se transmite prin trei căi principale: contact sexual neprotejat (oral, anal, vaginal), vertical (de la mamă la făt), parenteral (contact cu sânge sau alte produse infectate). Cum nu se transmite HIV: contacte obișnuite simple, precum sărut, îmbrățișări, strângeri de mâini; traiul în comun în locuințe unde membrii familiei beau și mănâncă din aceleași vase; pe calea aerului, prin mâncare, apă sau prin atingerea oricărui obiect care a trecut prin mâna persoanei infectate sau care a stat în aria de respirație a persoanei infectate; piscine sau saune; înțepături de țânțari sau alte insecte ori contactul cu alte insecte și rozătoare.

Categoriile clinice ale infecției cu HIV

  • Infecția primară sau sindromul retroviral acut (categoria clinică A) se referă la perioada de timp în care HIV pătrunde în organism. În momentul primei infecții cu HIV, sângele persoanei respective prezintă o încărcătură virală foarte mare. Adulții nou infectați prezintă frecvent un sindrom antiretroviral acut: febră, mialgii, cefalee, grețuri, vărsături, diaree, transpirații nocturne, scădere în greutate. Aceste semne și simptome apar, de obicei, la 2-4 săptămâni după infecție, se atenuează după câteva zile și sunt adeseori diagnosticate greșit ca o răceală.
  • Semnele și simptomele timpurii ale HIV (categoria clinică. Persoanele infectate cu HIV pot părea sănătoase timp de mulți ani, după care încep să apară semnele și simptomele de HIV. Pot dezvolta candidoză, limfadenopatie, carcinom cervical, herpes zoster și/sau neuropatie periferică.
  • Semne și simptome târzii ale HIV (categoria clinică C) – stadiul de SIDA. Pacienții infectați cu HIV dezvoltă infecții și malignități cauzatoare de moarte. Frecvent dezvoltă pneumonii.

Tratamentul infecției HIV (terapia antiretrovirală)

Deși există multe medicamente care se folosesc în tratamentul infecției cu HIV, niciunul nu poate eradica virusul. Ele scad capacitatea virusului de a se replica, în felul acesta reducând efectele pe care le are acesta asupra sistemului imun și a altor organe ale persoanei infectate. Principalul scop al tratamentului antiretroviral este cel de a îmbunătăți și prelungi viața copilului sau adultului infectat cu HIV.

- As.Univ.Dr.Ovidiu Roșca - Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Victor Babeș Timișoara.