Lecția de la Babeș: Cancerul bronhopulmonar
Cancerul pulmonar reprezintă o tumoră malignă localizată la nivelul plămânilor cu originea în celulele bronșice. La nivel mondial, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de neoplasm, atât ca incidență, cât și ca mortalitate, depășind chiar și cancerul de sân la femei și pe cel de prostată la bărbați. Incidența cea mai mare se întâlnește la bărbați, aceștia fiind mai predispuși la îmbolnăvire decât femeile. Vârsta medie de îmbolnăvire este de 65 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Cauzele apariției acestui tip de cancer sunt multiple, iar cea principala e reprezentată de fumat. Riscul de apariție a neoplasmului bronhopulmonar creste odată cu numărul de țigarete fumate pe zi. De asemenea, riscul de a dezvolta un cancer pulmonar scade odată cu renunțarea la fumat.
Un loc important îl reprezintă modificările aduse structurii țesutului pulmonar prin acțiunea factorilor cancerigeni. Vorbim de expunerea profesională (azbest, arsenic, crom, nichel). Alte cauze sunt reprezentate de istoricul de radioterapie.
Nu în ultimul rând, o alta cauză o reprezintă degenerarea și proliferarea haotică a celulelor bronșice.
Simptomatologia este vârsta și de multe ori apare în stadiile terminale ale bolii. Cele mai frecvente sunt: tusea, care nu dispare după un tratament adecvat, hemoptizia, chiar și în cantități mici, dispneea progresiv instalată, wheezing (respirație șuierătoare), scăderea în greutate involuntară, dureri osoase, cefalee și febră. În stadiile inițiale ale bolii, simptomele sunt relativ puține și nespecifice, tocmai din acest motiv se recomandă o vizită la medic, pentru că o banală răceală care durează peste 3 săptămâni se poate dovedi a fi un cancer pulmonar mascat, în special la persoanele expuse factorilor de risc.
În stadiile avansate, simptomele pot fi date de dezvoltarea metastazelor în alte organe (sindroame paraneoplazice). Diagnosticul se pune pe criterii clinice (simptomatologia) și paraclinice. Criteriile paraclinice constau în efectuarea: radiografiei de torace, computer tomograf torace, analize de laborator, ecografie abdominala, CT craniu, scintigrafie osoasă. Diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenului histopatologic. Pentru tumorile centrale și accesibile se efectuează bronhoscopie cu prelevare de biopsie bronșică, pentru tumorile periferice se pot efectua biopsii transtoracice prin ghidaj radiologic, toracoscopie sau biopsie deschisă, care implică anestezie generala și deschiderea cutiei toracice chirurgical.
Tratamentul cancerului bronhopulmonar depinde în primul rând de extinderea acestuia și de tipul imunohistochimic. Tumorile pulmonare sunt tratate cel mai bine chirurgical, însă doar 25 până la 30% dintre pacienții cu carcinom bronşic macrocelular pot fi supuși unei intervenții chirurgicale.
După operație, 30 pana la 50% dintre bolnavi supraviețuiesc mai mult de cinci ani. În cazul pacienților care nu sunt operați, cei supuși radioterapiei, doar 20 până la 30% supraviețuiesc mai mult de cinci ani. Prognosticul cancerelor pulmonare avansate, cu metastaze și infiltrarea ganglionilor limfatici este unul nefavorabil. Rata medie de supraviețuire e între 4 și 12 luni.
Renunțarea definitivă și timpurie la fumat duce la scăderea riscului de apariție a cancerului pulmonar.