Lecția de la Babeș: Tusea
Tusea este un simptom experimentat de fiecare dintre noi ȋn cursul vieţii. Este un mecanism de protecție esențial care asigură îndepărtarea mucusului, a noxelor și a patogenilor infecțioşi de la nivelul laringelui, traheei și a bronhiilor mari. Tusea poate fi, de asemenea, un semn de boală pulmonarǎ sau extrapulmonarǎ, fiind unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienţii se adreseazǎ medicinei primare. 40% din solicitǎrile consulturilor pneumologice sunt din pricina tusei. Durata simptomatologiei clasifică tusea în acută (mai puțin de 3 săptămâni), subacută (3–8 săptămâni) și cronicǎ (mai mult de 8 săptămâni).
Tusea acută este cauzată cel mai frecvent de infecții virale sau bacteriene ale căilor respiratorii superioare şi inferioare.
Tusea subacută are mai multe cauze potențiale. Cel mai frecvent, aceasta este pusă pe seama infecțiilor virale care provocă inflamarea căilor respiratorii. Tusea postvirală se ameliorează, de obicei, spontan, dar, din cauza duratei prelungite, necesită tratament.
Unele medicamente pot provoca tuse subacută sau cronică, neproductivă. Tusea este ȋntâlnită la aproximativ 15% dintre pacienții care utilizeaza această medicaţie.
Sindromul picăturii postnazale, refluxul gastroesofagian şi astmul bronşic sunt cele mai frecvente patologii asociate cu tuse cronică. Cauzele picăturii postnazale, cu o producție excesivă de mucus, sunt rinita (alergică, perenă nonalergică și vasomotorie), rinofaringita și sinuzita.
Diagnosticul este stabilit de medicul otorinolaringolog pe baza examenului clinic şi a investigaţiilor paraclinice specifice (de laborator şi radiologice).
Tusea asociată astmului bronşic este, în general, însoțită de respirație șuierătoare și de dispnee. Factorii care sugerează astmul bronșic includ antecedentele familiale de astm, istoricul personal sau familial de alergii, agravarea episoadelor de tuse la expunerea la vapori, parfumuri, praf, mucegai, aer rece. Tusea secundară astmului poate fi, de asemenea, sezonieră sau poate urma unei infecții de tract respirator superior.
Refluxul gastroesofagian, prin microaspirația conținutului esofagian în laringofaringe și ȋn arborele traheobronșic, este o altă cauză frecventă a tusei prelungite. Adesea, tusea este agravată atunci când pacientul este în poziție orizontală, deoarece această postură permite mai ușor refluxul conţinutului stomacului ȋn esofag.
Cancerul pulmonar, un diagnostic de temut, reprezintă mai puțin de 2% din cazurile de tuse cronică. Cancerele pulmonare care se manifestă sub formă de tuse sunt localizate adesea la nivelul căilor respiratorii mari. Cancerul pulmonar trebuie suspicionat la pacienţii fumători care prezintǎ tuse recentǎ, o modificare a caracterului „tusei obişnuite a fumătorului” sau tuse persistentă pentru mai mult de 1 lună după renunțarea la fumat.
Bronșita cronică este definită ca producția de tuse și spută în majoritatea zilelor de-a lungul unei perioade de 3 luni, timp de 2 sau mai mulți ani consecutivi (fără nicio altă cauză de tuse identificată). Bronșita cronică este o afecțiune frecventă, din cauza prevalenței crescute a fumatului de țigarete. Cu toate acestea, majoritatea fumătorilor nu apeleazǎ la medic pentru tusea lor. Expectoraţia din bronșita cronică este, în general, limpede sau albă. Aspectul purulent semnifică adesea infecţie respiratorie.
Evaluarea inițială a pacientului cu tuse se bazează pe anamneza amănunțită și pe examenul clinic.