Insuficienta respiratorie

Sistemul respirator are mai multe functii cheie la nivelul organismului, una dintre acestea fiind schimbul adecvat de gaze.

Sistemul respirator include caile respiratorii superioare si inferioare, sistemul nervos central si periferic, peretele toracic si muschii respiratorii. Orice anomalie ce apare la nivelul componentelor sistemului respirator poate duce la aparitia insuficientei respiratorii.

Insuficienta respiratorie este o afectiune des intalnita in practica medicala si reprezinta incapacitatea sistemului respirator de a realiza oxigenarea eficienta a sangelui si eliminarea dioxidului de carbon.

Semnele si simptomele care ne pot duce cu gandul la insuficienta respiratorie sunt:

• tahipnee (cresterea frecventei respiratorii peste 30 respiratii/minut)
• bradipnee (scaderea frecventei respiratorii sub 12 respiratii/minut)
• dispnee (senzatia de lipsa de aer)
• cianoza (coloratie albastruie a buzelor, unghiilor, pielii, mucoaselor)
• agitatie psihomotorie
• somnolenta
• pierderea cunostintei
• transpiratie profunda
• tulburari ale ritmului cardiac
• dificultatea de a efectua activitati de rutina (imbracat, mancat, urcatul scarilor, etc.) insotita de senzatie de oboseala si lipsa de aer

Clasificarea insuficientei respiratorii se face in functie de:

Fiziopatologie

• Insuficienta respiratorie hipoxemica (presiunea oxigenului arterial < 60 mmHg)
• Insuficienta respiratorie hipercapnica (presiune dioxidului de carbon arterial > 45 mmHg)

Durata

• Acuta – apare in decurs de cateva minute pana la ore si reprezinta o urgenta medicala
• Cronica – se dezvolta intr-un interval mai lung de timp si necesita monitorizare si tratament de specialitate

Etiologie- exemple:

• Afectiuni ale sistemului nervos central (accident vascular cerebral, utilizarea de droguri, intoxicatii, encefalopatie metabolica, infectii, hipertensiune intracraniana)
• Afectiuni ale sistemului neuromuscular (poliomielita miastenia gravis, tetanus, sdr. Guillain Barre)
• Afectiuni ale cailor aeriene superioare (obstructii, edem glotic, infectie, tumori, paralizia corzilor vocale)
• Boli pulmonare (astm, BPOC, fibroza pulmonara, pneumonie)
• Traumatisme ale capului, coloanei vertebrle, toracelui
• Alergii severe la medicamente sau alimente

Pentru stabilirea diagnosticului insuficientei respiratorii se fac diverse teste si proceduri care implica o abordare multidisciplinara: analiza gazelor din sangele arterial, pulsoximetrie, evaluare imagistica pulmonara, spirometrie, bronhoscopie, biopsii, evaluare cardiologica si neurologica.

Tratamentul insuficientei respiratorii acute este o urgenta medicala intrucat poate pune viata in pericol si necesita tratament medical de urgenta in cadrul unui spital.

Principiile de tratament in insuficienta respiratorie urmaresc mentinerea oxigenarii tisulare si restabilirea schimburilor gazoase la nivelul capilarelor alveolare prin: administrarea de oxigen in functie de gravitatea pacientului (canula nazala, masca faciala, ventilatie mecanica non-invaziva sau invaziva, oxigenarea cu membrana extracorporela) si tratamentul specific fiecarei cauze care a dus la aparitia insuficientei respiratorii.