Ecografia toracică

Ecografia toracică este o metodă non-iradiantă ce utilizează ultrasunetele pentru producerea de imagini care fac posibilă evaluarea pacientului cu simptome respiratorii. Aceasta este diferită de radiografie sau tomografia computerizată (CT) pulmonară care utilizează razele X pentru a examina toracele unui pacient. Din aceste considerente este metoda recomandată a fi folosită pentru diferite categorii de pacienți care trebuie protejați de expunerea la radiații (copii, femei însărcinate).

Tehnica a fost introdusă pentru prima dată în anii '80 în terapia intensivă. A început să fie utilizată apoi pe scară largă, atât în Unitățile de Primiri Urgențe, cât și de către medicii din secțiile de pediatrie, interne, reumatologie și pneumologie, depășindu-se astfel "dogma" potrivit căreia "plămânul nu este un organ fezabil pentru examenul ecografic".

Principalele indicații ale ecografiei toracice sunt:

• in patologia pleurală: pleurezii (”apă la plămân”), pneumotorax (pătrunderea aerului în cavitatea pleurala), tumori. Este metoda care oferă cea mai mare acuratețe de depistare a complicațiilor pleureziilor, fiind singura tehnică care face posibilă vizualizarea directă a septelor pleurale;
• in patologia pulmonară: procese de condensare – pneumonie, atelectazie (dispariția aerului din alveolele pulmonare), infarctul, abcesul pulmonar;
• tumori pulmonare periferice în contact cu pleura sau peretele toracic;
• ca metodă de ghidaj în cazul biopsiilor percutanate (inserția unui pistol de biopsie într-o leziune suspectă ori într-un organ, cu scopul obținerii de țesut sau celule pentru diagnostic) ori a drenajului pleural și pulmonar. Ecografia toracică dă posibilitatea unei plasări mai bune a cateterului în caz de toracocenteză (procedură invazivă, prin care se îndepărtează lichidul sau aerul din cavitatea pleurală);
• pentru vizualizarea în timp real a anomaliilor de structură sau de mișcare a diafragmului (cel mai important mușchi respirator, ce delimitează cavitatea toracică de cea abdominală);
• in cazul patologiei pulmonare difuze (fibroză pulmonară, edem pulmonar, insuficiență cardiacă congestivă, limfangită carcinomatoasă). Analiza este una a artefactelor pulmonare ce apar prin înlocuirea aerului normal cu diferite celule (inflamatorii, fibrotice, tumorale).

Investigația nu necesită o pregătire prealabilă. Ecografia toracică este o tehnică neinvazivă, nedureroasă, care nu creează un disconfort pacientului. Îmbrăcămintea trebuie înlăturată din zona examinată. Pe piele va fi aplicat un gel care permite o mai bună vizualizare a organelor. Medicul radiolog examinator poate solicita, în timpul examinării, anumite comenzi de control a respirației sau tusei, în special pentru a aprecia dinamica respiratorie. Nu există contraindicații sau limitări în privința acestei tehnici de evaluare imagistică.