Nodulii tiroidieni

Nodulii tiroidieni sunt reprezentati de o crestere anormala a celulelor la nivelul glandei tiroide. Aproape 5% din nodulii tiroidieni sunt maligni, restul de 95% neprezentand pericolul unei afectiuni oncologice.

Principala investigatie imagistica pentru evaluarea nodulilor tiroidieni este ecografia. Cu ajutorul acesteia se poate determina riscul de malignitate al unui nodul.

Elastografia, o alta metoda de investigatie imagistica este complementara ecografiei si permite stabilirea elasticitatii unui nodul, crescand acuratetea diferentierii dintre malign si benign. Elastografia compara rigiditatea nodulului tiroidian cu cea a tesutului din apropiere care nu prezinta leziuni. Investigatia consta in folosirea unei sonde ecografice (transducer) care permite aplicarea unei presiuni externe asupra diferitelor parti ale tiroidei. Nodulii maligni sunt rigizi, in timp ce leziunile benigne sunt moi.

Computerul tomograf (CT) si investigatia prin rezonanta magnetica (IRM) au un rol limitat in patologia tiroidiana. Rolul acestora consta in evaluarea extensiei locale, dar si a metastazelor si recidivelor.

Diagnosticul de certitudine este dat insa de biopsia cu ac fin. Acesta este, de altfel, standardul de "aur" in determinarea malignitatii tiroidiene. Biopsia se poate realiza sub ghidaj ecografic si reprezinta o interventie minim invaziva prin care se preleveaza bucati de tesut din nodulul suspect. Proba prelevata este supusa apoi unui examen histopatologic ce urmeaza a stabili daca nodulul este malign sau benign.

Medicul ce efectueaza o ecografie tiroidiana evalueaza aspectul nodulului pe baza scorului TI-RADS - un sistem standardizat de cuantificare a caracterelor ecografice si a riscului de cancer.

In cazul nodulilor multiplii sunt supusi biopsiei doua leziuni care au scorul cel mai ridicat.