Sindromul de Obezitate-Hipoventilație

Obezitatea are o strânsă legătură cu o serie de complicații medicale, afectând diverse sisteme ale organismului. Complicațiile metabolice includ diabetul de tip 2, sindromul metabolic și steatoză hepatică non-alcoolică.

Pe plan cardiovascular, obezitatea crește riscul de hipertensiune arterială, boli cardiovasculare și accident vascular cerebral. De asemenea, obezitatea are un impact semnificativ asupra funcției respiratorii, ducând la complicații precum apneea în somn de tip obstructiv și sindromul de hipoventilație din obezitate.

Sindromul de hipoventilație din obezitate (SOH) este una dintre principalele complicații respiratorii ale obezității. Se caracterizează prin respirație superficială și ineficientă (hipoventilație), mai ales în timpul somnului. Aceasta duce la acumularea de dioxid de carbon în organism (hipercapnie) și scăderea nivelului de oxigen(hipoxemie).

Obezitatea excesivă pune presiune pe plămâni, reducând capacitatea lor de a se expanda și contracta complet. Diafragmul, mușchiul principal al respirației, este împins în sus de excesul de grăsime abdominală, limitând mișcarea sa. În același timp, mecanismele de control al respirației din creier pot fi afectate de obezitate, ducând la o ventilație inadecvată.

SOH, totuși, trebuie diferențiat de apneea obstructivă de somn (SASO), chiar dacă în majoritatea cazurilor cele două afecțiuni se asociază, luând denumirea de Sindrom Pickwick. Se estimează că 90% dintre pacienții cu SOH au și sindrom de apnee obstructivă în somn (SASO).

Cele mai frecvente simptome ale sindromului Pickwick includ:

• Obezitate severă (IMC > 30kg/m2)
• Somnolență excesivă în timpul zilei (hipersomnolență)
• Sforăit cronic, zgomotos
• Dificultăți de respirație (dispnee)
• Cefalee matinală
• Insomnie
• Fatigabilitate (oboseală)
• Probleme de concentrare
• Depresie
• Anxietate

Analiza gazelor din sângele arterial (gazometrie arterială-ASTRUP) este modalitatea de a stabili diagnosticul de hipoventilație alveolară. Majoritatea pacienților cu SOH nu sunt diagnosticați în ambulatoriu, ci ajung la spital cu o exacerbare acută, unde li se fac analize de sânge (gazometria arterială și panou metabolic de bază) pentru a stabili un diagnostic corect.

Polisomnografia nu este necesară pentru diagnostic, dar ajută la deosebirea pacienților cu SASO coexistent și a celor cu hipoventilație reală în somn.

SOH este un diagnostic de excludere care necesită a fi diferențiat de tulburările care sunt, de asemenea, asociate cu hipoventilația.

SOH este asociat cu rate crescute de morbiditate și mortalitate.

Scăderea în greutate este esențială pentru îmbunătățirea funcției respiratorii și reducerea severității SOH.

Presiunea continuă pozitivă pe căile respiratorii (masca CPAP) poate fi utilizată pentru a trata apneea obstructivă în somn și a îmbunătăți ventilația.

Terapia cu oxigen suplimentar poate fi necesară pentru a corecta hipoxemia (nivel scăzut de oxigen în sânge).

Măsuri de terapie non farmacologică mai pot include:

• Stabilirea unui plan de scădere în greutate personalizat
• Educarea pacientului cu privire la alimentația sănătoasă și exerciții fizice
• Monitorizarea funcției respiratorii și ajustarea tratamentului pentru a menține aderența și creșterea complianței la terapia cu presiune pozitivă-PAP
• Oferirea de suport psihologic pentru a facilita schimbarea stilului de viață